"Prietenia": relatie de dragoste si incredere intre doua sau mai multe persoane. Asa defineste dictionarul acest cuvant.
Ori imi place de o persoana, ori nu. Sunt extrem de rare cazurile in care cineva cunoscut imi este total indiferent. Iar atunci cand imi place de cineva si intretin o oarecare legatura cu persoana respectiva, am prostul obicei sa ma atasez foarte repede. Si nu de putine ori mi-am luat teapa.
Am avut o prietena care m-a dezamagit tare. M-a mintit. Daca as spune cu ce m-a mintit, probabil ca a-ti crede ca sunt nebuna. Prietenele noastre comune nu de putine ori mi-au spus “fata, esti nebuna?! Cum poti sa strici prietenia asta pentru asa o minciuna?!” a fost o minciuna pe care unii ar numi-o “minciunica”. Nu suport minciuna! Asa am fost educata si mi-a intrat in sange. Cand mi-am dat seama ca m-a mintit, nici nu ma puteam uita la ea. O evitam cat mai mult posibil. Ceea ce m-a deranjat cel mai mult a fost faptul ca nu si-a recunoscut vina. Ca m-a scos tot pe mine vinovata, ca sunt atat de intransigenta si pot sa tin “atata ranchiuna pentru un nimic”. Din asta am dedus ca a considerat-o ca fiind ceva normal. Cum pot eu oare sa am incredere intr-un om care m-a mintit?! Si fara rost! Cand am intrebat-o de ce a facut asta, mi-a raspuns “nu stiu”. Daca-mi pare rau?! Da, imi pare rau. Ca m-a mintit…
Si nu a fost singura.
Toti...
Nu mai cred in nimeni.
Sunt momente in viata cand esti dezamagit. Sunt momente in viata cand dezamagirea vine din partea prietenilor. Si sunt multe momentele in care rezisti dezamagirii, inima nu ti-e facuta chiar bucati, merge carpita atat cat sa nu se observe. Asta pana intr-un punct cand paharul dedicat dezamagirilor usoare, care nu te otravesc defnitiv, se umple si incet-incet incepe sa se revarse.
Stau si ma intreb uneori daca nu sunt eu prea idealista, prea perfectionista, poate prea atenta la detalii...
Insa apoi imi amintesc ca eu asa sunt si-mi si place pe deasupra. Ador sa fiu atenta la detalii... Viata se construieste din detalii... nu le poti ignora la nesfarsit. Sunt pretentioasa si perfectionista caci, de vreme ce eu intr-o prietenie imi pun sufletul pe tava si ofer incredere si credit, doresc sa fiu tratata cu respect egal.
Well, da, am batut putin campii poate din dorinta de a-mi reaminti mie(si, cine stie, si altora care uitasera).
Asadar ca sa inchei lunga pledoarie despre prietenii ce sunt egale cu dezamagiri pot spune ca:
1. Sunt decisa sa-mi fac ordine in relatiile de amicitie-prietenie si sa pastrez doar ce-mi face bine si ma imbogateste sufleteste.
2. Sunt dispusa sa iert si sa trec cu vederea chiar si daca persoana respectiva a intrat cu escavatorul la mine in suflet, atata vreme cat voi primi din partea celalalta minime dovezi de respect, consideratie si prietenie.
Multumesc de intelegere (daca a existat asa ceva). Am scris ce simt in momentul de fata. Poate ma insel in privinta asta, a prietenilor = dezamagire. Sunt om ... si pot gresi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu