Buna. Ma numesc Andrei Larisa Andra dar prefer sa imi zici Raisa. Locuiesc in orasul Dorohoi judetul Botosani. Un oras micut care mi-a lasat si imi lasa multe dezamagiri in legatura cu oameni care locuiesc in el. Am 16 ani, o varsta care multi o vad prea frageda, poate asa e, dar nu ma simt ca o adolescenta de 16 ani. Cum arat, nu conteaza prea mult, aspectul asta se schimba.
Nu sunt o fata neaparat tocilara sau cu abilitati intelectuale, numai ca imi place sa citesc, autorul meu preferat fiind Paulo Coelho, a carui carti ( Alchimistul, Al cincilea munte, La raul Piedra am sezut si am plans, Manualul razboinicului luminii etc. ) le-am "savurat" a-si putea spune.
Nu pot spune ca urasc, doar ca nu-mi place: trezitul dimineata, vreme ploioasa, culoarea galben, oamenii ce-si traiesc viata pe internet, anotimpul iarna, TV-ul, ingamfatii, discutiile prea lungi, fumul de tigara, matematica, etc.
Nu pot spune ca iubesc, doar ca imi place: cafeaua, sinceritatea si persoanele simple, muzica, ciocolata si dulcele in mod special, culoarea alb, mirosul de flori de primavara, sa desenez, sa ma plimb etc.
Nu consider ca sunt o persoana cu multe calitati si putine defecte .. ma consider echilibrata in acest sens. Is prea sincera, probabil e defectul meu cel mai important si sunt foarte incapatanata, aceasta probabil e calitatea mea cea mai de pret. Cititind ultima fraza probabil va-ti gandit ca e o eroare de scriere, ca defectul acesta ar trebui sa fie calitatea si invers, dar in lumea de azi defectele sunt calitati si vice versa pentru ca traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.
Iubesc sa fac poze cum nu iubesc pe nimeni. Ma relaxeaza acest lucru, si pot sa zic ca mi-am gasit ocupatia mea pe viitor. Sper sa lucrez in domeniu.
Ca toate persoanele normale am si slabiciuni, o dorinta, o familie. Cateodata imi doresc sa nu ma mai trezesc. Dar asta nu intereseaza pe nimeni, nici pe tine cel care citesti, pentru ca probabil esti bucuros ca ai o familie care te sprijina si nu poti sa-ti dai seama de lipsa acestui lucru pana nu iti lipseste.
Desi pot sa-mi numar prietenii pe degetele de la o singura mana, nu duc lipsa de asa ceva. Decat persoane false pe langa mine, mai bine singura.
Nu sunt optimista dar nici pesimista. Imi place sa zic ca sunt o persoana realista. Optimismul si pesimismul mi se par absurde. De ce sa fii optimist si sa crezi toate tampeniile iar apoi sa ramai dezamagit in caz ca acele lucruri s-au dovedit a fi false; sau de ce sa fii pesimist si sa nu crezi in nimic cand de fapt sunt unele lucruri, detalii ce merita traite. Sunt realista si cred cea ce se poate crede si se poate infaptui.
- Traim intr-o lume cu o mie de posibilitati ... sau nici una! O lume in care am ajuns sa uitam cine suntem!Trebuie sa incepem cu noi, sa redescoperim ce-i al nostru! -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu